Dating online – despre monștri, narcisism și căutarea iubirii

Aplicațiile de dating – Statistici

Motivele pentru utilizarea Dating-App-urilor

• Căutarea unui nou partener (aproximativ 50%)
• Curiozitate – Despre ce este vorba?
• Verificarea „valorii pieței” – Cât de dorit sunt?
• Stimularea ego-ului – Ce bine e să fiu dorit!
• Plictiseală – Jocul de întâlniri (trece timpul mai repede)
• Ca „terapie” pentru a uita o relație anterioară

Profilul utilizatorilor – atitudinea „fake it t’ll you make it”

• Persoane epuizate de prea multe întâlniri sau „Dating Burn-out”
• Supraîncărcarea de opțiuni: Necesitatea unei perioade mai mari de timp pentru a face o alegere
• Persoane frustrate în urma multor rezultate negative, în ciuda fluxului nesfârșit de potențiali parteneri

Sugestii în utilizarea aplicațiilor de dating (conform cărții menționate mai sus)

• Întâlniri lente
• O definiție clară a filtrelor – Ce îmi doresc cu adevărat de la un partener?
• Evaluarea fiecărui profil individual (fără a compara profilele între ele)
• Stabilirea unei limite de „swipe-uri” – De exemplu: nu mai mult de 20 de swipe-uri pe zi
• Pauză de la aplicația de întâlniri – Să nu fii activ în fiecare zi
• Întâlnirea „match-ului” la 17 – 23 de zile după prima interacțiune în cadrul app-ului
• Oferirea unei a doua șanse pentru candidat, chiar dacă prima întâlnire nu a fost cea mai grozavă

Frankenstein crește în Geneva, Elveția, într-o familie iubitoare. Are un interes profund pentru știință și este deosebit de fascinat de lucrările alchimiștilor antici și mai târziu de descoperirile științifice moderne. Interesul său îl conduce către Universitatea din Ingolstadt, unde începe studiul și devine obsedat de ideea de a crea viață.

La Ingolstadt, Frankenstein se afundă în studiile sale și desfășoară experimente secrete. El asamblează o ființă umanoidă din părți ale corpului luate de la diverse alte mortăciuni (oameni și animale), condus de o sete nestăvilită de cunoaștere și de dorința de a depăși limitele naturii.

Acesta reușește să creeze o ființă vie, dar creatura este îngrozitoare la vedere și, martor la forma grotescă și monstruoasă a creației sale, Frankenstein este copleșit de groază și fuge, lăsând creatura să se descurce singură într-o lume care se teme de existența sa.

Suferința creaturii

Abandonată de creatorul său și respinsă de societate din cauza aspectului său înfricoșător, creatura pornește pe calea răzbunării, căutând retribuție împotriva lui Frankenstein și a celor dragi lui. Mai târziu, creatura îl confruntă pe Frankenstein, povestindu-și suferințele și cerând un partener de sex feminin pentru a-și atenua singurătatea.

Dilema și consecințele lui Frankenstein

Frankenstein inițial este de acord cu cererea creaturii, dar mai târziu distruge partenera neterminată, temându-se de consecințele creării unui alt monstru. Enervată, creatura jură răzbunare, ducând la o serie de evenimente tragice, aceasta îl ucide pe fratele mai mic al lui Frankenstein, William. Creatura îl ucide, de asemenea, pe cel mai bun prieten al lui Frankenstein, Henry Clerval, și mai târziu, în noaptea nunții lui Frankenstein, o ucide pe mireasa sa, Elizabeth.

Urmărirea și concluzia

Devastat de pierderea celor dragi, Frankenstein jură să distrugă creatura. O urmărește prin Europa și în Antarctica. Aici Walton îl găsește pe Victor Frankenstein. După ce își povestește povestea, Frankenstein moare de epuizare. Walton își încheie scrisorile, menționând că monstrul apare pentru ultima dată, jelindu-l pe Frankenstein și exprimându-și propria disperare. Creatura jură să-și încheie viața și dispare în pustietatea înghețată.

Frankenstein ca metaforă

• Orbire față de propriile ambiții: Victor Frankenstein este fascinat de posibilitățile de a crea viață cu o nouă tehnologie, dar neglijează viața sa reală, pe el însuși și relațiile sale.
• Colectarea „părților” ființelor umane pentru a crea „noua sa creatură”.
• Idealizare: Este condus de dorința de a crea ceva nou, care însă nu se potrivește cu realitatea.
• Lipsa conștientizării propriilor acțiuni: Abia după ce creatura prinde viață, Victor Frankenstein realizează ce a făcut.
• Un monstru care te bântuie: Odată ce creatura prinde viață, eforturile de a o elimina eșuează.
• Sentimente de răzbunare și cinism: Fiind rănit, vrea să rănească și să distrugă la rândul său.
• Izolare și disperare: Durerea în acest proces duce la singurătate și găsirea unui partener devine imposibilă.

Narcisismul, conform diferților teoreticieni

• S. Freud a descris narcisismul ca o etapă normală în dezvoltarea umană în care focusul principal al individului este asupra propriei persoane și a propriilor nevoi. Ulterior, el a separat „narcisismul primar”, o etapă normală de dezvoltare, de „narcisismul secundar”, care este patologic și se caracterizează prin auto-iubire excesivă și lipsă de grijă față de ceilalți.
• Otto Rank a explorat conceptul de narcisism ca mecanism de apărare împotriva anxietății existențiale și a fricii de separare de mamă.
• Heinz Kohut a introdus conceptul de „tulburare de personalitate narcisică” și a accentuat rolul tulburărilor narcisiste în dezvoltarea personalității. El a propus că narcisismul apare din deficite în experiențele timpurii de copilărie legate de reflectare și empatie.
• Ernest Becker a abordat narcisismul ca o încercare de a depăși sentimentele de vulnerabilitate și lipsă de sens prin crearea unei imagini de sine grandioase și căutarea admirției din partea altora.
• Carl Gustav Jung asociază narcisismul și „complexul de măreție personală”, manifestat în oameni normali excesiv de vanitoși, care își mențin superioritatea chiar și atunci când situația reală nu o justifică.

Frankenstein – Ipoteza unui complex

Ce este complexul Frankenstein?

• Orbire față de propriile ambiții: Persoana, fascinată de posibilitățile de a găsi o relație prin această tehnologie, neglijează cerințele întâlnirii reale. Persoana colectează „părți” ale unui partener uman ideal prin filtrele care se potrivesc așteptărilor sale, creând o imagine a unui „nou partener”. Această atitudine este întărită de sentimente narcisiste.
• Idealizare: Condusă de dorința de a găsi „persoana ideală”, persoana desconsideră alți oameni reali și continuă să caute un „partener mai bun”, ceea ce însă nu corespunde realității.
• Lipsa conștientizării propriilor acțiuni: Odată ce complexul este activ, oamenii nu mai realizează că frustrarea și sentimentele rănite au legătură și cu propriile procese interioare.
• Un monstru care te bântuie: Fără auto-reflecție, complexul rămâne viu și eforturile de a-l elimina eșuează.
• Sentimente de răzbunare și cinism: Dacă cineva a fost rănit, nu îi mai pasă dacă ulterior, rănește pe alții.
• Izolare și disperare: Durerea cauzată de acest proces duce la singurătate și la incapacitatea de a relaționa.

• Putem să dezvoltăm relații ce depășesc nivelul superficial
• Să privim atât în afară, cât și în interior!
• Să ne confruntăm cu propria umbră
• Să fim atenți la ce ne dorim, deoarece poate deveni realitate!
• Dacă ai un monstru inconștient în interior, probabil vei atrage un monstru asemănător
• Angajament față de ceea ce este real și ceea ce poate fi dezvoltat
• Interacțiune cu lumea interioară în locul luptei cu ea
• Dezvoltă o relație cu propriul psihic, „aprinderea unei lumânări în întuneric”

despre IUBIRE. Câteva gânduri aparținând lui C.G. Jung

• Iubirea autentică necesită profunzime și loialitate: Iubirea adevărată se va angaja întotdeauna în legături durabile și are nevoie de libertate doar pentru a-și face alegerea, nu pentru a se realiza.
• Sacrificiul în iubire: Fiecare iubire adevărată și profundă este un sacrificiu. Îndrăgostitul sacrifică toate celelalte posibilități sau, mai degrabă, iluzia că astfel de posibilități există. Dacă acest sacrificiu nu este făcut, iluziile sale împiedică creșterea unui sentiment profund și responsabil, astfel încât posibilitatea de a experimenta iubirea reală îi este negată.
• „Relațiile de probă”: Faptul că cineva intră într-o relație de probă înseamnă că face o rezervare; vrea să fie sigur că nu se va răni, vrea să nu riște nimic. Dar acesta este cel mai eficient mod de a preveni orice experiență reală.
• Valoarea iubirii: Iubirea nu este ieftină – să avem grijă să nu o devalorizăm! Toate calitățile noastre rele – egoismul, lașitatea, cupiditatea – toate acestea ne-ar convinge să nu luăm iubirea în serios. Dar iubirea ne va recompensa doar atunci când o facem.
• Iubirea și sexualitatea: Este nefericit că, în zilele noastre, problema sexualității este discutată ca ceva distinct de iubire. Cele două probleme nu ar trebui separate, pentru că atunci când există o problemă sexuală, aceasta poate fi rezolvată doar prin iubire. Orice altă soluție ar fi un substitut dăunător. Sexualitatea servită doar ca sexualitate este brutală, dar sexualitatea ca expresie a iubirii este sacrosanctă.
• Importanța motivelor: Nu întreba niciodată ce face un om, ci cum face acel lucru. Dacă o face din iubire sau în spiritul iubirii, atunci el servește unui zeu; și orice ar face, nu este de competența noastră să judecăm, pentru că devine înnobilat.